"Cândva, mi-am zis că la bătrânețe mă voi feri de patru gafe. 1.) Nu mă voi plânge ca nu mai sunt tânar. 2.)Nu voi da sfaturi nimănui. 3.) Nu voi invoca mereu experiența mea. 4.) Și nu voi povesti de o sută de ori același lucru. De bine, de rău, primele trei le respect. Ce rost ar avea să mă plâng că nu mai sunt tânăr? N-aș face decât să îngreunez o situație și așa dificilă. Să dau sfaturi, n-am chef. Și nici n-are nimeni nevoie de ele. Iar despre experiența mea ce-aș putea spune? Poate, doar că viața a avut un sens câtă vreme n-am ținut să-i dau unul. În clipa în care am încercat s-o fac, mi-a sunat în urechi, ironică, vorba Eclesiastului despre deșertăciune. Ultima regulă era, însă o dovadă de superficialitate. N-am prevăzut că, într-o zi, aș putea suferi de un exces de memorie, cum suferă alții de un exces de suc gastric. Pe urmă, nu bănuiam, ceea ce știu azi, că trecutul nu e o arhivă, o magazie unde găsești și azi, și mâine, și poimâine aceleași lucruri, mai uzate, mai pline de praf, dar în fapt aceleași. Trecutul trăiește, e viu, ia parte la prezent, îl influențează și se schimbă în funcție de ceea ce ni se întâmplă. Unele amintiri scad în importanță, pălesc, altele, dimpotrivă, capătă înțelesuri noi la care nu ne-am gândit înainte. Devin, din fleacuri, momente esențiale. De aceea, azi, înțeleg că destinul se ascunde, deseori, în cea mai cenușie și insesizabilă banalitate.
Cred că dragostea ne ridică în propriii noștri ochi. Și cât de mult ai vrea să fii așa cum te vede celălalt! Ai dori, și chiar încerci, să micșorezi distanța dintre ceea ce știi că ești în realitate și ceea ce intuiești că vede în tine cel pe care-l iubești."
Avem timp pentru toate.
Să dormim, să alergăm în dreapta și-n stânga,
să regretăm c-am greșit și să greșim din nou,
sa-i judecam pe alții și să ne absolvim pe noi înșine,
avem timp să citim și să scriem,
să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris,
avem timp să facem proiecte și să nu le respectăm,
avem timp să ne facem iluzii și să răscolim prin cenușa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambiții și boli,
să învinovățim destinul și amănuntele,
avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp să ne-alungăm întrebările, să amânăm răspunsurile,
avem timp să sfărâmăm un vis și să-l reînventăm,
avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,
avem timp să primim lecții și să le uităm dupa-aceea,
avem timp să primim daruri și să nu le-nțelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru puțină tandrețe.
Când să facem și asta - murim.
Am învățat unele lucruri în viață pe care vi le împărtășesc și vouă !!
Am învățat că nu poți face pe cineva să te iubească
tot ce poți face este să fii o persoană iubită.
Restul ... depinde de ceilalți.
Am învățat că oricât mi-ar păsa mie
altora s-ar putea să nu le pese.
Am învățat că durează ani să câștigi încredere
și că doar în câteva secunde poți să o pierzi.
Am învățat că nu contează CE ai în viață
ci PE CINE ai.
Am învățat că te descurci și ți-e de folos farmecul cca. 15 minute
după aceea, însă, ar fi bine să știi ceva.
Am învățat că nu trebuie să te compari cu ceea ce pot alții mai bine să facă
ci cu ceea ce poți tu să faci.
Am învățat că nu contează ce li se întâmplă oamenilor
ci contează ceea ce pot eu să fac pentru a rezolva.
Am învățat că oricum ai tăia
orice lucru are două fețe.
Am învățat că trebuie să te desparți de cei dragi cu cuvinte calde
s-ar putea să fie ultima oară când ii vezi.
Am învățat că poți continua încă mult timp
după ce ai spus că nu mai poți.
Am învățat că EROI sunt cei care fac ce trebuie, când trebuie
indiferent de consecințe.
Am învățat că sunt oameni care te iubesc
dar nu știu s-o arate.
Am învățat că atunci când sunt supărat am dreptul să fiu supărat
dar nu am dreptul să fiu și rău.
Am învățat că prietenia adevărată continuă să existe chiar și la distanță
iar asta este valabil și pentru iubirea adevărată.
Am învățat că, dacă cineva nu te iubește cum ai vrea tu
nu înseamnă că nu te iubește din tot sufletul.
Am învățat că indiferent cât de bun iți este un prieten
oricum te va răni din când în când,
iar tu trebuie să-l ierți pentru asta.
Am învățat că nu este întotdeauna de ajuns să fii iertat de alții
cateodată trebuie să înveți să te ierți pe tine însuți.
Am învățat că indiferent cât de mult suferi,
lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta.
Am învățat că trecutul și circumstanțele ți-ar putea influența personalitatea
dar că TU ești responsabil pentru ceea ce devii.
Am învățat că, dacă doi oameni se ceartă, nu înseamnă că nu se iubesc
și nici faptul că nu se ceartă nu dovedește că se iubesc.
Am învățat că uneori trebuie să pui persoana pe primul loc
și nu faptele sale.
Am învățat că doi oameni pot privi același lucru
și pot vedea ceva total diferit.
Am învățat că indiferent de consecințe
cei care sunt cinstiți cu ei înșiși ajung mai departe în viață.
Am învățat că viața îți poate fi schimbată în câteva ore
de către oameni care nici nu te cunosc.
Am învățat că și atunci când crezi că nu mai ai nimic de dat
când te strigă un prieten vei găsi puterea de a-l ajuta.
Am învățat ca scrisul ca și vorbitul
poate liniști durerile sufletești.
Am învățat că oamenii la care ții cel mai mult
îți sunt luați prea repede ...
Am învățat că este prea greu să-ți dai seama
unde să tragi linie între a fi amabil, a nu răni oamenii și a-ți susține părerile.
Am învățat să iubesc
ca să pot să fiu iubit.
"Cândva, mă intriga tristeţea de pe chipul "Învingătorului" sculptat de Michelangelo. Tocmai în clipa în care ar trebui să dea lovitura de graţie, el renunţă la victorie. Obosit şi scârbit, îşi întoarce privirea în altă parte. A descoperit, se pare, ceva mai presus de biruinţă şi de vanitate. Dar ce anume?"
Așteptarea ne dă iluzia că facem ceva așteptând, când, de fapt, nu facem altceva decât să murim suportabil, puțin câte puțin.
Nu există pustiu; ci doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim.
Suferința, dacă nu găsim în ea un minimum de forță, ne cere să fim măcar decenți, să n-o exhibăm.
Nu m-am priceput nici să călătoresc prin viață, nici să iau din ea doar peronul.
Acesta e omul, domnilor. Rezistă la multe, dar câteodată îl doboară golul din jur.
Lucrurile pe care le-am dorit eu, nu le-am putut obține niciodată cerându-le sau luptându-mă pentru ele. Cum poți să lupți pentru tandrețe? Sau pentru duioșie? Cel mult poți să le aștepți.
Să aștepți oricât. Să aștepți orice. Să nu-ți amintești, în schimb, orice. Nu sunt bune decât amintirile care te ajută să trăiești în prezent.
Amintește-ți că paradisul a fost, aproape sigur, într-o grotă."
"Nu există experiență căreia să nu-i poți supraviețui dacă ai curajul să înfrunți viața."
Bibliografie: Autoportret intr-o oglinda sparta; ; Octavian Paler
Poezii: Avem timp ; Am invatat ; Octavian Paler
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu