Acest raport nu intenţionează să înlocuiască sfaturile medicului sau terapeutului Dumneavosatră. El este conceput doar cu scopul informării Dumneavoastră, şi nu trebuie folosit ca o auto-diagnoză în nici un fel de probleme de sănătate pe care eventual le aveţi.
Am decis să întocmesc acest raport pentru a putea fi citit de cei care nu au timpul necesar de a căuta şi citi în Internet informaţii asupra curelor naturale contra Candida albicans. În acest raport veţi putea să vă informaţi asupra diferitelor cauze care provoacă o infecţie cu Candida, răspunsuri la întrebările frecvente legate de Candida, şi cum puteţi eventual să vă vindecaţie sau să vă feriţi de o astfel de infecţie.
1. Infecţia cu ciuperci – Explicaţii
Având în vedere faptul că 75% dintre femei suferă cel puţin o dată în viaţă de o infecţie fungică, ne-am putea aştepta ca tema infecţiilor cu ciuperci să fie mai popularizată şi mai bine cunoscută decât este în realitate. Din nefericire lucrurile nu stau aşa, iar o mulţime de femei suferă neştiind care este cauza problemelor lor de sănătate, în ciuda faptului că foarte multe dintre ele consultă un medic. Sau pur şi simplu nu consultă nici un medic, încercând să se vindece singure fără a avea un diagnostic corect.
Pericolul constă deseori în aceea că problemele sunt mai serioase decât o simplă infecţie cu ciuperci, pacientul încearcă să se vindece singur, deseori obţine o atenuare a simptomelor fără însă a elimina cauza principală a acestora, astfel încât în timp simptomele reapar, de multe ori cu amplitudini mult mai mari şi cu complicaţii. De asemenea un mare pericol constă în apariţia unei infecţii bacteriene pe fondul unei infecţii cu ciuperci: Vulvitită, Chlamidia, Gonoree, Vaginoză bacteriană, etc. Dacă una dintre aceste infecţii bacteriene apare pe fondul unei infecţii cu ciuperci, acest lucru poate duce la daune grave ale organului genital, mergând până la sterilitate.
Un alt aspect mai puţin cunoscut este legatura, chiar am putea spune “simbioza” dintre ciuperci şi bacterii. O afecţiune care provoacă foarte multe supărări femeilor este cistita, care adesea este provocată de bacilii coli. Bacili care “trăiesc pe spinarea ciupercilor şi fungiilor” dacă ne este permis să formulăm astfel.
Simptomele unei infecţii vaginale cu ciuperci sunt: miros vagginal, scurgeri, mâncărimi, iritaţii, dureri în timpul actului sexual, senzaţie de arsură în timpul urinării, erupţie cutanată. Deşi aceste simptome sunt asociate cu o infecţie vaginală cu ciuperci, ele pot fi în acelaşi timp şi semne timpurii ale unui organism compromis în alte zone ale sale. Asta înseamnă că atunci când apar simptomele asociate cu o candidoză (vezi mai jos) este necesar să începem terapia întâi “din interior”.
Motivul pentru care toxinele ajung în circuitul sangvin sunt legate de forma rizomului Candidei (ca un cârlig) care poate perfora tractul digestiv, după care toxinele ajung în circuitul sangvin.
Simptomele asociate cu o infecţie cu ciuperci a tractului digestiv sunt:
- problemele gastro-intestinale, cum ar fi: balonare, gaze crampe intestinale, diaree cronică,
constipaţie sau aciditate
- oboseală cronică, mai ales după mese
- depresie
- deficienţe de memorie şi/sau de concentrare
- dureri musculare
- mâncărimi rectale
- alergii (inclusiv provocate de alimentaţie sau prin aer)
- sindrome pre-menstruale severe
- impotenţă
- ameţeli
- infecţii fungice recurente
- sensibilitate la chimicale, parfumuri, fum sau alte mirosuri
- infecţii vaginale sau urinare recurente
- prostatită
- iritabilitate
- acnee
- dureri articulare
Nu este deloc distractiv să suferi de astfel de simptome. Multe femei suferă luni, chiar ani de zile până să descopere că ele sunt provocate de Candida. Pentru a evita astfel de suferinţe, una dintre principalele condiţii este să ne menţinem tractul intestinal sănătos. Marea majoritate a afecţiunilor pronesc de la un intestin afectat, şi tocmai de aceea prima etapă a luptei contra Candidei trebuieşte pornită aici, în intestin.
Infecţia fungică şi candidoza sunt provocate de ciuperca Candida (inofensivă în condiţii normale) care se transformă în forma ei fungică. Atunci când acest lucru se întâmplă, căpătăm o infecţie fungică vaginală sau o formă de infecţie fungică a pielii. Aceste forme sunt cele mai uşoare de tratat.
Cauza principală pentru care Candida evoluează din forma ei de ciupercă în cea de funghie este un dezechilibru în flora intestinală. Iar una dintre cele mai frecvente cauze pentru un astfel de dezechilibru este cură de antibiotice. Acestea distrug nu numai bacteriile rele, dar şi pe cele bune, utile, din intestin. Ori tocmai aceste bacterii „bune” ţin Candida, precum şi alte microorganisme, sub control. Iar modul nostru modern de alimentaţie permite Candidei să repopuleze intestinul înainte ca bacteriile „bune” să se refacă. Astfel Candida primeşte oportunitatea de a se transforma în intestin în forma ei fungică.
Dar mai există şi alte motive pentru care Candida se transformă în fungie, cum ar fi diabetul sau o slăbire a sistemului imunitar. De aceea este important a vă sfătui (consulta) cu medicul sau terapeutul Dumneavoastră, deoarece pentru a scăpa de Candida trebuieşte mai întâi să eliminaţi cauzele favorizante ale transformării acesteia în fungie.
În continuare în articol se face reclamă pentru patru produse, pe nume Candidate, Candidol, Candisil şi Treelac. Deoarece dorim să ne păstrăm independenţa faţă de orice formă de reclamă sau de prezumtive interese financiare (conflicte de interes) ale www.quibono.net , nu voi traduce această parte a articolului. Cine doreste poate să caute informaţii asupra produselor respective în Internet şi să hotărască singur ce anume doreşte să facă.
Trei produse naturale ajută la diminuarea simptomelor Candidei, şi anume:
- Bentonit – este o rocă sedimentară argiloasă alcătuită predominant din mineralul montmorillonit
- Seminţe de Pătlagină (Plantago ovata)
- Armurariu (Silybum marianum)
Din argila Bentonit şi din seminţele de Pătlagină se prepară o băutură detoxifiantă pentru intestine. Toxinele eliminate de ciuperca moartă de Candida pătrund în circuitul sangvin prin intestine. Argila “leagă” aceste toxine (le atrage), iar seminţele de Pătlagină (fibră naturală) colectează şi elimină aceste toxine. Armurariul este probabil cel mai bun tonic hepatic, şi este deseori folosit de către persoanele care au afecţiuni hepatice. Armurariul ajută ficatul în acţiunea sa de curăţare a sângelui de toxinele care au ajuns în el.
Să ne întoarcem acuma la simptomele specifice provocate de Candida. Una dintre problemele majore ale medicilor este aceea că simptomele nu sunt consistente la fiecare pacient. O altă problemă este aceea că în medicina şcolastică nu se cunoaşte nici o terapie contra unei infecţii intestinale cu fungii. Singurul lucru pe care medicii alopaţi îl prescriu sunt medicamentele antifungice, care nu fac altceva decât să înrăutăţească simptomele. Simptomele unei infecţii fungice intestinale sunt:
- deficienţă de memorie şi de învăţare
- neclaritate în gândire (imprecizie, “ceaţă” în cap)
- capacitate scurtă de concentrare
- letargie
- respiraţie scurtă
- infecţii ale căilor respiratorii
- depresii
- oboseală şi tristeţe
- iritabilitate
- miros vaginal neplăcut
- infecţii fungice vaginale repetate/cronice
- scurgeri vaginale de culoare albă
- dureri menstruale
- dureri la urinare sau alte tulburări urinare
- dureri la aparatuldigestiv
- balonări şi gaze
- indigestii
- dureri de cap
- dureri musculare
- dureri articulare
- artrită
- dureri de genunchi
- probleme dermatologice
- acnee
- alergii alimentare
- infecţii fungice la picioare sau unghii
- mâncărimi
După cum puteţi vedea din această listă, simptomele sunt multe şi foarte variate. O persoană poate suferi doar de o parte din aceste simptome, şi tocmai de aceea o infecţie intestinală cu fungii este greu de diagnosticat. Este însă de presupus că atunci când o persoană suferă de mai multe simptome inexplicabile, avem de a face cu o infecţie cu Candida albicans.
Unul din motivele pentru care unui pacient îi merge mai prost după efectuarea unui tratament este faptul că ciuperca este deja rezistentă la medicamentaţia antifungică pe care a folosit-o respectivul pacient. Refolosirea medicamentaţiei respective va face mai mult rău decât bine, căci va avea ca efect doar distrugerea bacteriilor “bune”, dezechilibrând astfel şi mai mult balanţa bacteriană în avantajul Candidei.
O altă problemă este faptul că destul de multe persoane reacţionează alergic la tratamentul antifungic, fapt ce va înrăutăţi starea generală de sănătate prin simptome neplăcute suplimentare. Reacţiile alergice la cremele şi supozitoarele administrate vaginal sunt similare cu cele provocate de infecţia însăşi, mai ales mâncrimi şi senzaţii de arsură.
Dacă veţi suferi ulterior de o infecţie fungică intestinală, în acest caz fungiile vor re-infecta vaginul. În acest caz infecţia va fi şi mai agresivă, căci datorită terapiei anterioare contra infecţiei vaginale, acolo nu se vor mai găsi bacteriile “bune” necesare combaterii fungiilor, deoarece medicamentaţia antifungică le-a omorât deja. Tocmai de aceea o infecţie vaginală nu va putea fi elminată până nu se va elimina infecţia intestinală cu Candida sau factorii deficitari de sănătate care favorizează infecţia fungică. Alţi factori favorizanţi ai unei transformări a ciupercii Candida într-o fungie periculoasă sunt, aşa cum am mai menţionat, antibioticele, dar şi zahărul şi hidrocarburile atât de specifice modului nostru modern de nutriţie.
Trebuie reţinut faptul că ciuperca Candida albicans este practic prezentă în fiecare dintre noi, şi atâta timp cât ea nu se “mutează” într-o fungie, nu prezintă pericol pentru sănătatea noastră. Doar în momentul în care există condiţiile obiective favorabile unei astfel de transformări, sănătatea este pusă în pericol.
Având în vedere cele relatate mai sus asupra terapiei standard prin antibiotice şi antifungice, rezultă că cea mai viabilă alternativă, sau mai bine zis cale terapeutică, este una naturistă. O terapie naturală readuce echilibrul bacterian necesar unei apărări fireşti contra fingiilor iar o nutriţie bine gândită sustrage fungiilor mediul hrănitor necesar lor (glucide şi hidruri de carbon).
O cură naturală nu numai că va distruge Candida, dar va curăţa şi toxinele cauzate de ciupercile moarte din organism şi va repopula intestinul cu bacterii “bune”. Dar principala preocupare trebuie să fie restabilirea echilibrului bacterian, mai ales în ceea ce priveşte bacteriile “bune”. Iar aceasta indiferent dacă pacientul suferă de infecţie fungică vaginală, intestinală sau sistemică. Cu cât mai repede va fi descoperită şi remediată cauza pentru care bacteriile “bune” sunt în deficit, cu atât mai repede infecţia fungică, şi nu numai ea, va fi înlăturată.
În cazul în care suspectaţi o infecţie cu Candida, folosiţi următorul chestionar de evaluare:
1. Vă simţiţi frecvent obosit şi/sau aveţi dureri muscurale?
2. Aveţi o sensibilitate sau alergie la anumite alimente?
3. Aveţi ciuperci la unghii, la picioare (Tinea pedis) sau exeme?
4. Aţi avut recidive de infecţii vaginale sau intestinale cu ciuperci?
5. Aţi luat antibiotice de spectru larg pentru o perioadă mai lungăde timp?
6. Vă miroase neplăcut gura, picioarele sau corpul?
7. Sunteţi în mod frecvent balonat, aveţi gaze, diaree sau constipaţie cronică?
8. Poftiţi sau consumaţi frecvent zahăr, pâine, paste sau alte produse preparate din făină albă?
9. Aţi folosit anticoncepţionale pentru mai mult de 6 luni?
10. Aveţi frecvent dureri de cap, migrene sau capacitate redusă de concentrare?
Dacă răspundeţi cu DA la 3 sau mai multe întrebări, există posibilitatea ca sa aveţi o infecţie cu Candida. Acest chestionar trebuie folosit ca o orientare generală, şi nu ca un diagnostic. Dar întrebările de mai sus vă pot ajuta să înţelegeţi că o infecţie cu Candida poate avea multiple cauze şi de asemenea simptome diferite.
Iată în continuare un test simplu pe care îl puteţi face singuri acasa şi prin care puteţi determina dacă aveţi o infecţie cu Candida sau nu (desigur, folosiţi-l tot cu scop orientativ):
1. Primul lucru dimineaţa, înainte de a pune ceva în gură, umpleţi un pahar cu apă curată.
2. Adunaţi ceva salivă în gură şi scuipaţi-o în paharul cu apă.
3. Controlaţi apa după fiecare 15 minute în timpul primei ore.
4. Dacă aveţi o infecţie cu Candida, veţi vedea firişoare (ca nişte picioruşe) traversând în jos prin apă din saliva pare pluteşte la suprafaţa apei, sau „norişori“ de salivă care se scufundă spre fundul paharului, sau care par suspendaţi în apă.
5. Dacă nu se „dezvoltă“ nimic din toate acestea în apă, este destul de sigur că nu aveţi o infecţie cu Candida.
6. Oricum, multe persoane nu trec cu bine de acest test. Deseori aproape imediat după ce scuipă în paharul cu apă, sau doar la câteva minute după aceea, se formează „firişoare“ sau „norişori“ care stau suspendaţi în apă sau se scufundă încet spre fundul paharului.
Dacă aţi făcut acest test şi el ridică (indică) suspiciunea unei infecţii cu Candida, aveţi de ales între câteva variante de acţiune:
- puteţi pur şi simplu ignora problema şi spera ca lucrurile se vor rezolva în timp
- puteţi încerca să eliminaţi simptomele neplăcute cu ajutorul medicamentelor existente în farmacii
- puteţi încerca o dietă adecvată contra Candida
- puteţi încerca una dintre metodele naturale eficiente în astfel de cazuri şi care vor fi prezentate în continuare.
În orice caz, dacă doriţi să întreprindeţi ceva, trebuie în primul rând să elminaţi cauzele primare ale problemei prin înlocuirea bacteriilor “rele“ din sistem cu cele „bune“. Realizarea unui sistem digestiv sănătos este primul pas pe care trebuie să-l întreprindeţi.
Candida Albicans este cea mai comună ciupercă e poate fi găsită în organismul uman. Ciupercile sunt microorganisme care sunt prezente în mod normal in organism, îndeosebi în sistemul digestiv. Într-un sistem digestiv sănătos Candida, deşi prezentă, este inofensivă, şi este relevată într-un raport de o ciupercă (celulă) la milioane de bacterii „bune“. Doar în momentul în care acest echilibu este rupt (perturbat) apar condiţiile prielnice unei înmulţiri masive a ciupercii şi astfel a transformării ei într-o fungie.
Aceste fungii au „rădăcini“ şi secretă acizi. Cu ajutorul acestor acizi, rădăcinile perforează mucusul protector al intestinului. În timp se produce astfel o slăbire a mucusului protector care are ca rezultat permeabilitatea intestinului, fapt ce permite ca o serie de toxine şi diferite alte substanţe să treacă de peretele intestinal şi să se răspândească în organism, respectiv în circuitul sangvin.
Această condiţie (stare) este denumită “leaky gut syndrome” (Definiţie Wikipedie – a condition of altered or damaged bowel lining, caused by antibiotics, toxins, poor diet, parasites or infection can lead to increased permeability of the gut wall to toxins, microbes, undigested food, waste or larger than normal macromolecules… ; traducere – O stare alterată sau deteriorată a intestinului, cauzată de antibiotice, toxine, regim alimentar sărăcăcios, paraziţi sau infecţii care conduce la o creştere a permeabilităţii mucoasei protecoare intestinale, fapt ce permite toxinelor, microbilor, resturilor de mâncare nedigerată sau altor resturi mai mari decât macromoleculele normale să treacă din intestin în restul organismului).
Cu o barieră intestinală deteriorată, orice rest digestiv suficient de mic pentru a trece prin aceste „găuri“ va ajunge în circuitul sangvin şi în cel limfatic: bacterii, ciuperci, particule alimentare nedigerate şi material fecal va putea trece liber de pereţii intestinali şi ajunge în circuitul sangvin! Având în vedere diversitatea materialelor care pot trece din intesin în sânge, nici nu este de mirare că o infecţie cu Candida se poate manifesta prin atât de multe şi variate simptome, de la un pacient la altul.
Candida ca şi fungie produce în procesul metabolic propriu etanol şi acetaldehidă, două tipuri de alcool. Dacă în sânge cantitatea de etanol este prea mare, acest lucru provoacă intoxicaţii. Atunci când Candidei îi stă la dispoziţie material nutritiv cum este zahărul sau produsele din făină albă, fungia va produce etanol în cantităţi sporite, în cazurile severe chiar mai mult decât poate oxida şi elimina ficatul.
Acetadehida este relatată la formaldehidă, şi are ca efect o întrerupere a producţiei de colagen, o oxidare a acizilor graşi şi o blocare a funcţiilor nervoase normale. În mod fundamental ea interferează cu funcţiile normale ale întregului organism şi provoacă probleme severe.
O dezvoltare a Candidei în fungie va cauza un mare număr de simptome şi afecţiuni. Deseori însă acest lucru este trecut cu vederea de către medicina şcolastică, aceasta refuzând să admită faptul că o creştere cantitativă a Candidei în organism este cauza a numeroase şi serioase probleme de sănătate, cum ar fi:
- artrită
- autism şi deficienţe de învăţare
- urticarie cronică
- mâini şi picioare reci
- pierdere a memoriei
- probleme menstruale (PMS)
- depresiuni
- dureri musculare, fibromialgie
- afecţiuni digestive şi respiratorii, astma
- sindromul oboselii cronice
- disfuncţii sexuale
- dureri de cap şi migrene
- probleme dermatologice
- hiperactivitate, ADHD
- depresii suicidale
- hipoglicemie
- afecţiuni ale tiroidei
- impotenţă
- afecţiuni intestinale
- insomnie
- vaginită (infecţie vaginală cu ciuperci)
Această listă parţială este doar vârful icebergului, dintr-o serie în permanentă creştere de afecţiuni pe care medicina şcolastică încearcă să le „vindece” cu medicamente chimice. Şi desigur că aceasta nu reuşeşte să vindece, căci aşa cum arată şi numele ei, alopatia caută să vindece simptomele cu mijloace contrare naturii bolii, în loc să caute a găsi şi elimina cauza primară a bolii. Dar eu aş zice că în fapt foloseşte mijloace contrare NATURII, căci şi boala este un proces natural.
Pe lingă dezechilibrul dintre bacteriile „bune“ şi cele „rele“, care este un factor favorizant pentru transformarea ciupericlor Candida în fungii, zahărul şi mâncarea procesată (de mulţi nutriţionişti denumită „mâncare moartă“) sunt responsabile în mare măsură pentru dezvoltarea Candidei, acestea fiind factorii nutritivi principali pentru fungiile Candida. Dieta alimentară tipic americană este astfel factorul nutritiv principal pentru Candida, este exact ceea ce are nevoie Candida pentru a se înmulţi şi astfel a produce semnificative daune organismului. Unul din semnele principale ale unei candidoze în plin marş este pofta permanentă a unei persoane pentru dulciuri (zahăr).
Alţi factori favorizanţi unei infecţii cu Candida sunt stressul (cunoscut ca unul dintre principalii factori de inhibare a sistemului imunitar). Intr-o stare de stress prelungit organismul direcţionează resursele sale către creier şi musculatură, în loc să lupte contra factorilor infecţioşi şi să se preocupe de prelucrarea hranei. Ori infecţiile, sistemul imunitar slăbit şi alimentaţia deficitară sunt factori favorizanţi pentru Candida albicans.
Am mai vorbit despre rolul antibioticelor în creerea dezechilibrului bacterian în organism. Din păcate în mintea multora această categorie de medicamente s-a înrădăcinat atât de adânc încât nu se mai vede răul pe care folosirea acestora îl produce. În esenţă, antibioticele ar trebui folosite doar în cazurile extreme, ca o „ultima ratio“. Din păcate mult prea mulţi alopaţi, într-o hărnicie inconştientă, prescriu antibiotice pentru cea mai simplă şi banală răceala, unii prescrindu-le chiar şi copiilor de vârsă foarte fragedă. Astfel este complect dat peste cap fragilul echilibru dintre bacteriile „bune“ şi cele „rele“ din organism. Nemai vorbind despre faptul că antibioticele nu au absolut nici un efect contra candidei (fungiilor în general). În esenţă se poate spune că antibioticele au un efect devastator pentru sistemul imunitar, astfel încât prescrierea lor ar trebui făcută numai în ultimă instanţă, în cazurile de forţă majoră.
Un alt pericol vine din partea alimentelor incomplect digerate, care fermentează şi putrezesc în intestin şi care astfel constituie un nutrient ideal pentru Candida şi pentru alte ciuperci şi bacterii periculoase. O incomplectă digestie este cauzată şi de deficienţa de enzime precum şi de acid hidrocloric. Deficienţa de enzime provine din faptul că se consumă prea multe alimente supraprocesate, pasteurizate sau care au fost încălzite peste 40-45 de grade Celsius, temperatură peste care enzimele sunt distruse.
Deficitul de acid hidrocloric apare mai ales ca urmare a folosirii antacizilor, care au ca scop reducerea „arsurilor“ stomacale (cauzate de lipsa de enzime în alimentaţie şi de deshidratare), şi de către inhibitorii folosiţi pentru neutralizarea acidului hidrocloric (HCI). Aceştia sunt prescrişi pentru a reduce aciditatea stomacală şi refluxul de acid, deşi nu se ia în considerare faptul că HCI este necesar absorbţiei nutrienţilor, mai ales a calciului.
Însă principalul pericol vine din partea zahărului – glucoză, fructoză, sucroză, lactoză, practic tot ceea ce se termină în „oză“. Adică exact a acelor produse care provoacă obezitate, afecţiuni cardiace, hipertensiune, atac cerebral, diabet sau inhibarea sistemului imunitar. Şi tocmai de pe urma acestor produse profită din plin industria farmaceutică, care comercializează tot felul de medicamente de sinteză chimică şi terapii extrem de scumpe, fără a reuşi, desigur, să vindece respectivele boli. Pentru că nu se doreşte eliminarea cauzei (reducerea consumului de zahăruri, cauza primară a bolilor) ci doar profitul comercial atât al industriei alimentare cât mai ales al industriei farmaceutice. Şi pentru că de asemenea nu se doreşte o terapie eficientă contra Candidei, căci s-ar elimina astfel cauza primară o unei multitudini de boli cronice care aduc uriaşe profituri concernelor farmaceutice.
Procesele care se desfăşoară în sistemul digestiv sunt probabil unele dintre cele mai puţin cunoscute printre cele ce se desfăşoară în organism. Aceste procese se desfăşoară în intestine (subţire şi gros) după ce alimentele au părăsit stomacul. Atunci când tractul intestinal este sănătos şi când mişcările intestinale sunt bune, se produc vitaminele şi hormonii necesari şi sunt realizate o serie întreagă de alte procese benefice sănătăţii. Omul modern însă consumă mai ales mâncare procesată, cu foarte puţine fibre şi cu mult prea mult zahăr rafinat, cu mari cantităţi de carne roşie, produse lactate şi grâu (făină albă).
În conformitate cu un articol apărut în 1977 în „Journal of American Medical Association“ această dietă duce la o sărăcire a populaţiei de bacterii „bune“ din tractul intestinal. Pe deasupra, mulţi dintre noi mâncăm prea mult, prea des şi amestecăm prea multe sorturi diferite de alimente. În conformitate cu Bernard Jansen D.C. care descrie în cartea sa “Tissue Cleansing through Bowel Management“ toate aceste disfuncţii, bolile pornesc în fapt din acest important sector al organismului, deoarece toxinelor li se permite să treacă bariera interioară a intestinului şi să pătrundă în organism, provocând astfel în timp daune devastatoare.
Marea majoritate a alopaţilor vă va spune că este perfect normal să aveţi trei scaune pe săptămână. În realitate ar trebui ca după fiecare masă pe care o luaţi să aveţi o eliminare a „materialului rezidual“.
Căi naturale de a elimina Candida
Pentru foarte mulţi oameni acest lucru poate constitui o grea încercare. De exemplu, să renunţe la dulciurile atât de îndrăgite. Însă o dată ce Candida este distrusă şi echilibrul bacterian este restabilit, dispare şi „dependenţa de dulciuri“ iar pacientul începe să se simtă bine, aşa cum de foarte multă vreme nu s-a mai simţit.
Schimbările în dieta alimentară şi stilul de viaţă
1. Eliminaţi alimentele care încurajează creşterea ciupercilor! Eliminaţi din dieta Dumneavoastră hidrocarburile rafinate cum sunt faina de grâu, orezul şi zaharul. Evitaţi alcoolul, cafeaua şi ceaiul, chiar şi cafeaua sau ceaiul fără cofeină. De asemenea fructele dulci, cu înalt conţinut de zahăr. Evitaţi în mod deosebit apa carbogazoasă. Brânzeturile sunt de asemenea de evitat, datorită conţinutului de grăsimi.
2. Mâncaţi proteine uşoare şi vegetale. Mâncaţi cât mai multe vegetale este cu putinţă. Evitaţi cartofii, rădăcina de Yams şi porumbul. Aceste alimente sunt foarte bogate în zahăruri.
3. Consumaţi cel puţin 30-40 de grame de fibre zilnic. Fibrele absorb toxinele în tractul digestiv şi astfel se previne absorbţia acestora în circuitul sangvin.
4. Beţi multă apă curată şi proaspătă (la o greutate corporală de 75 de kilograme, cel puţin 2 litri de apă zilnic).
5. Eliminaţi folosirea antiinflamatoarelor nonsteroidale, cum ar fi Aspirina, Tylenol, Advil, antacizii, steroidele, imunosubpresoarele şi anticoncepţionalele administrate oral.
Resurse benefice
Probioticele, care nu trebuiesc confundate cu medicamentele (nu sunt medicamente!). Probioticele sunt mai degrabă organisme vii pe care le „transplantaţi“ în tractul Dumneavoastră intestinal. Este necesar un tratament regulat cu probiotice, deoarece astfel reînoiţi şi întăriţi bacteriile „bune“, care pot treptat elimina bacteriile „rele“ şi astfel deci şi creşterea ciupercilor (în originalul consultat se recomandă produsul Total Immune Booster TM – vezi mai jos)
Prebioticele sunt alimentele care sunt absorbite de organismele probiotice, şi deci care contribuie la greşterea bacteriilor „bune“. Un exemplu de prebiotic este usturoiul.
Total Immune Booster TM este un preparat (american) care conţine printre altele o formă patentată de Allicin, substanţa activ din usturoi, beta glucan, boabe de Goji, polen suedez.
Enzimele digestive sunt enzime din plante care se pierd în timpul proceselor de prelucrare, depozitare sau gătire, deoarece nu rezistă la temperaturi mai mari de 40 de grade. Dacă doriţi să cumpăraţi complexe de enzime digestive aveţi grije căci acestea nu se măsoară în miligrame ci în „Standards of Measure“ (măsuri standard). Spre exemplu, produsul recomandat în articolul pe care l-am consultat este PhytoBioForte Super şi conţine:
- Protease 120,000 HUT
- Amalayse 18,000 SKB
- Bromelain 1,500,000 PU
- Invertase 225 Sumner
- Lipase 8,000 LU (800 FIP)
- Cellulase 1050 CU
- Lactase 225 ALU
- Ionic Trace Minerals 20 mg
Oncologii europeni au inclus terapia cu enzime ca metodă naturală, non-toxică contra cancerului, iar aproape toţi specialiştii în cancer din USA prescriu atât enzime alimentare cât şi concentrate de enzime. Enzimele digestive ajută la digestia alimentelor şi favorizează creşterea şi înmulţirea bacteriilor „bune“.
Apă pură nealterată. Majoritatea oamenilor nu beau suficientă apă. În supermarketuri ni se oferă o varietate foarte mare de tot felul de băuturi, ape minerale, carbogazoase, etc. care în realitate nu sund deloc folositoare, ba din contră. Orice apă care a fost „alterată“prin adăugarea de minerale, ioni, oxigen, deci a fost adusă într-o stare „ne-naturală“ nu va hidrata celulele organismului. Aceste soiuri de apă nu vor face decât să vă deshidrateze. Beţi multă apă, dar apă naturală, nealterată. Cel puţin 2 litri pe zi!
Alimente recomandate în infecţiile cu Candida (pe cât posibil din surse nepoluate şi biologice): căpşuni, piersici, smochine, pere, varză, lămâi, mere, castraveţi, ţelină, spanac, ardei gras, morcov, cartofi, carne slabă de pui, curcan sau peşte. Carnea de porc este mai degrabă de evitat. De asemenea asparagus, avocado, broccoli, conopidă, ceapă, mazăre şi usturoi.
Alimente care trebuiesc evitate în infecţiile cu Candida: siropurile, fructoza, toţi îndulcitorii artificiali (folosiţi Stevia rebaudiana pentru îndulcit), coloranţii artificiali, uleiurile artificiale, conservanţii (cum ar fi BHA şi BHT), băuturile alcoolice, monosodium glutamat (MSG), propyl gallate (conservant), nitratul de sodiu, nitritul de sodiu, bisulfatul de sodiu, sulfurdioxidul, uleiurile hidrogenate, soia nefermentată (laptele din soia, proteinele din soia, anumite produse tofu, etc.), făina albă şi produsele din aceasta, zahărul rafinat şi produsele care în conţin, laptele, carnea de porc şi mezelurile.
Biotinul poate fi de un real ajutor pentru persoanele care suferă de candidiasis, şi aceasta dintr-un motiv pe care mulţi oameni nu-l cunosc. Candida albicans există mai ales sub formă de ciupercă. Atunci când organismul este slăbit şi afectat iar condiţiile sunt propice, Candida „progresează“ în forma fungică, dezvoltând tendrile lungi (filamente) denumite miceliu, care pot invada organsimul în căuare de nutriţie (hrană). Ei bine, Biotinul are unica abilitate de a stopa această evoluţie a miceliului. El inhibă transformarea Candidei din ciupercă în fungie. Biotinul este de asemenea
ne-toxic, putând fi administrat şi în dozaje mai mari.
Remediul homeopatic folosit cel mai adesea este 6C, remediu denumit şi „Candida albicans“.
Berberin este un constituent din câteva plante. Se găseşte mai ales în Goldenseal (Hydrastis canadensis) şi Barberry (plantele din Familia Berberis, ca de ex. Berberis vulgarias) şi a constituit subiectul mai multor studii şi cercetări. Şe ştie că întăreşte sistemul imunitar, pe lângă o serie de alte beneficii pe care le aduce sănătăţii. Prin efectul de susţinere a sistemului imunitar este important pentrupersoanele cae suferă de pe urma unei infecţii cu Candida. Berberinul este certificat ca având efecte antibacteriene, antivirale şi antifungice, deci este eficient în cazul aproape tuturor infecţiilor. Faptul remarcabil este că în timp ce distruge agenţii patogeni, nu aduce daune factorilor naturali ai organismului, şi deci implicit nici bacteriilor „bune“.
Uleiul din arborele ceaiului – Melalueca alternifolia (a nu se confunda cu ceaiul chinezesc, Camelia sinensis) este unul dintre cele mai bune remedii pentru pielea afectată de infecţii cu fungii, bacterii sau virusuri. Pe lângă eficacitatea sa, este un remediu blând, care poate fi folosit şi la copii fără a prezenta vreun pericol sau efect advers. Planta provine din Australia, iar uleiul extras din ea este eficace contra fungiilor vaginale şi orale (dar într-o diluţie mare), urticariei, exemelor, etc.
Dietele alimentare sunt folosite de foarte mulţi naturopaţi în terapiile contra infecţiilor cu Candida. Nu sunt neapărat nişte diete uşor de ţinut, dar sunt eficiente. Se pleacă de la ideea mai sus menţionată de mai multe ori, anume că orice formă de zahăr trebuieşte eliminată din dietă. Acest lucru merge până la eliminarea fructelor, îndeosebi a celora care conţin fructoză şi alte forme de zahăr natural. Sunt astfel permise doar proteinele, vegetalele şi salatele, timp de 3 luni sau chiar mai mult. În acest caz se urmăreşte distrugerea Candidei prin „înfometare“, zaharul fiind principalul nutrient al Candidei. Pe lângă aceasta, trebuiesc eliminate orice forme de drojdii, şi de aici implicit faina albă şi preparatele din aceasta, îndeosebi cele la care s-a folosit şi drojdia. Printre alte suplimente din acizi graşi trebuiesc menţionate uleiurile din chimen negru, oregano şi acidul caprylic (din nuca de cocos) care este utilizat chiar şi de către medicina alopată. De asemenea usturoiul este foarte util, avînd certificate calităţi de întărire a sistemului imunitar şi fiind de asemenea antibacterian (bacteriile „rele“), antiviral şi antifungic.
Studiile ştiinţifice efectuate asupra tratamentelor naturale ale infecţiilor vaginale cu ciuperci sunt puţine şi nu aduc argumente definitive în sprijinul unei terapii naturise a unei astfel de afecţiuni. Lucrul acesta nu ne miră, căci bani pentru a finanţa astfel de studii au mai ales concernele farma, adică tocmai acele corporaţii care nu au nici un interes în certificarea unor astfel de terapii. În orice caz este un lucru deja confirmat faptul că probioticele (baceriile „bune“), aşa cum este de exemplu Acidophilus, populează în mod normal vaginul. Atunci când colonii din aceste bacterii sunt prezenta, este dificil, dacă nu chiar imposibil, pentru Candida să se dezvolte şi să se transforme în fungie. De aceea nu poate fi contestată realitatea faptului că restabilirea echilibrului bacterian natural este primul pas care trebuieşte întreprins contra unei infecţii fungice.
Într-un studiu deschis efectuat asupra beneficiilor aduse de uleiul de Melalueca alternifolia (arborele ceaiului) au fost cuprinse 96 de femei care au fost terapiate contra vaginitei provocate de tricomonas, cu tampoane saturate cu ulei care au fost lăsate în vagin timp de 24 de ore, după care au urmat duşuri vaginale cu soluţie diluată cu ulei. Cecetătorii au consemnat bune rezultate după un interval de 3-4 săptămâni cu această terapie. Dar deoarece acesta nu a fost un studiu dublu-orb, rezultatele au fost ignorate.
Alte studii au relevat o bună eficacitate a acidului boric (substanţă chimică cu proprietăţi antibacteriene). Într-un studiu dublu-orb în care au fost cuprinse 108 femei cu infecţie vaginală cu ciuperci, 92% dintre femeile care au folosit supozitoarele cu acid boric noaptea, timp de 2 săptămâni, au fost complect recuperate, în comparaţie cu doar 64% dintre cele care au folosit supozitoare cu nystatin (medicament antifungic). Oricum însă, acidul boric este toxic în cazul folosirii interne, deci nu poate fi aplicat pe răni. Acest fapt ridică o serie de semne de întrebare serioase asupra folosirii acidului boric în terapia contra ciupercilor. De asemenea nu poate fi folosit de femeile însărcinate sau aplicat pe pielea copiilor.
Alte studii de laborator au fost efectuate cu Tabebuia (scoarţa arborelui sud-american Lapacho), cu extract de usturoi, cu berberinsulfat (vezi mai sus Berberin), cu uleiuri esenţiale din diferite plante inclusiv scorţişoară, eucalipt, lemongrass, oregano şi mentă. Doar că ar trebui efectuate şi studii pe pacienţi, însă acest lucru este costisitor, iar concernele farma nu au interes într-o astfel de investiţie.
Printre bacteriile „bune“, probiotice, găsim o serie de Lactobacili, cum ar fi Lactobacillus acidophilus, L. bulgaricus, L. reuteri, L. plantarum, L. casei, B. bifdus, S. salivarius, S. thermophilus precum şi ciuperca Saccharomyces boulardii. Deşi ne naştem fără Acidophilus, acesta este de găsit în lapte, şi după scurtă vreme ajunge să populeze intestinul dar şi vaginul, în cazul femeilor. Acest lucru protejează femeile contra infecţiilor vaginale cu ciuperci.
În intestin avem miliarde de bacterii şi ciuperci. Unele dintre acestea sunt esenţiale şi benefice pentru organismul uman. Lactobacillus acidophilus nu numai că ajută la digestie, dar duce şi la o reducere a organismelor dăunătoare din intestin. Tocmai de aceea folosirea probioticelor ajută nu numai contra ciupercilor, dar şi contra diareei infecţioase. Antibioticele nu fac decât să perturbeze acest echilibru, oferind ciupercilor şi bacteriilor „rele“ şansa de a trece în avantaj.
Produsele lactate de cultură, cum este iaurtul sau kefirul, sunt o foarte bună sursă de organisme probiotice, inclusiv acidophilus. Pentru a restabili echilibrul bacteria vaginal şi a susţine acidophilus, se pot lua două linguriţe de iaurt proaspăt (şi ne referim aici la cel făcut acasă, căci iaurturile din magazine conţin tot felul de conservanţi, aditivi şi alte lucruri care nu au de fapt ce să caute în organismul nostru), care se amestecă cu ceva apă călduţă, şi cu care se poate efectua un duş vaginal. Atenţie şi la capsulele care pretind că ar conţine acidophilus, căci un studiu din 1990 releva faptul că aceste produse nu conţineau acidophilus viu, astfel încât nu sunt absolut deloc folositoare.
Pentru a susţine eficacitatea şi înmulţirea bacteriilor „bune“ în tractul intestinal se poate lua fructo-oligozaharoză (hidrurile de carbon care se găsesc în fructe) între 2-8 grame zilnic, care constituie un factor nutritiv pentru bacteriile „bune“, astfel încât acestea se pot dezvolta rapid.
Sursa: http://quibono.wordpress.com/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu