cum ai ajuns sa fii anxios (sau de ce e bine sa intelegi teoria evolutionista)

Ai si tu acasa un detector de fum? (zi „da”!) Stii la ce foloseste? (te tachinez) Probabil pentru a detecta fum (nicio legatura cu minunata carte a lui Brett Pelham, (ne)cunoscuta de la cursurile de metodologie) Si la ce bun sa afli de prezenta fumului in casa ta? Pentru ca nu exista fum fara foc, evident! (principiu pe care se bazeaza unele campanii media pline de onestitate)

Cand incepe detectorul sa faca bip-bip, trezind vecinii din blocul de peste drum? Cand sesizeaza focul. Si cum detecteaza focul? That is the ultimate question! Trebuie sa-ti explic: detectorul este fixat la un prag. E ca si cum, din clipa in care soacra ta iti vorbeste dincolo de 70 dB, printr-un procedeu misterios, pus la punct de socrul tau (ti-a vandut licenta), se evapora si revine la forma concreta numai daca admite sa nu mai tipe.

La fel e si detectorul. De la un anumit prag intra in functiune. Nu hotaraste el, detectorul, acest prag ci tu, omul (proiectantul). Daca vrei, pe o scala de la 1 la 10, poti fixa pragul la 1, la 2, la 5, unde vrei tu. si acum sa ne gandim: cu cat il fixezi mai sus oare sansele de a detecta un inceput de incendiu scad sau cresc? (poetii sunt invitati sa raspunda si ei, oricat de chinuitoare pare a fi problema)

Bravo, acesta e raspunsul! (citesc gandurile, de cand nu mai sunt mistic) Pe de alta parte, daca e fixat foarte jos (la 1, de exemplu) s-ar putea alerta inutil (pericolul de incendiu e real incepand cu nivelul 2). Dar tu nu stii niciodata sigur de unde vine fumul detectat (sursa lui poate fi o tigara, o ultima tigara, daca accepti dispozitia mea optimista) Asa ca, ce preferi: sa te alertezi inutil (sa nu fie niciun pericol-prag jos) sau sa nu te alertezi si sa te trezesti cu un pompier chipes in pat (prag inalt)

Prima situatie (detectorul face bip-bip desi nu e niciun pericol) se numeste fals-pozitiv (adica spune „atentie, atentie, exista foc in aceasta incapere” fara sa existe asa ceva, doar un pic de fum generat de luminarea aprinsa in memoria antrenorilor de la Steaua, constant umiliti de un iubitor de oi). Situatia in care detectorul e reglat pe un prag inalt („stai linistit, nu e niciun fel de foc”), de pilda pe nivel 5 si incendiul a inceput pe nivel 3 se numeste fals-negativ (crezi ca nu e niciun pericol cand, de fapt, bucataria va exploda in curand)

Revenind, ce preferi, un fals pozitiv sau un fals negativ? Te rog, concentreza-te! Logica este indicata in acest caz. Interesant, gandim la fel: falsul pozitiv este dezirabil. E si enervant, intr-adevar (alarma falsa!) dar e mai bine decat catastrofa produsa de un fals negativ.

Simti cumva ca incerc sa-ti spun altceva? Desigur, acesta este un articol despre psihologie iar eu iti vorbesc nu despre detectoare de fum ci despre niveluri innascute de sensibilitate la pericol. Unii oameni au praguri echilibrate, altii le au un pic mai sus (riscaaant!) si cativa le au mai jos. Poate iubita ta? Poate sotul tau? Nepotica? Bunicul? Fiul lui Mos Craciun? (sunt rau, stiu!)

Te enerveaza cei care au pragul mai jos (au sensibilitate nevrotica, intr-un limbaj clinic) insa nu te ajuta la nimic (si nici pe ei) Asa s-au nascut! (da, in timp se pot schimba unele lucruri insa vreau sa retii ca nu a fost alegerea lor) Selectia naturala prefera falsul pozitiv! Cei care nu au detectat pericolele reale (si-au imaginat ca nu exista, le-au ignorat etc.) nu au avut (la fel de multi) urmasi. De aceea exista, in zilele noastre, oameni care se ingrijoreaza degeaba, care isi fac in mod inutil probleme si care isi iau masuri de siguranta exagerate (nu lasa sacosa pe scaun, in bucatarie, de teama sa nu transfere astfel bacteriile achizitionate in metrou, cand sacosa a stat jos)

Stramosii nostrii se temeau de pradatori si de excludere sociala. Pradatori, dar mai frumos imbracati, exista si in zilele noastre. Iar excluderea sociala, desi avem Google + si Facebook, e traita mai subtil ca simpla respingere. Sunt bune niste detectoare de fum, nu? Le avem, oricum, toti, pur si simplu pentru ca existam. La unii reglajele sunt ok (la cei mai multi!) la altii pragurile sunt sau prea sus (mai rar) sau prea jos. Despre ultimii am scris azi, cu speranta ca ar putea fi mai bine intelesi (nu ca nu ar fi iritanti!). Cu efort personal si ajutor de specialitate, pragul poate fi  modificat de la -2 la +1 sau chiar mai sus, pentru cine aspira la o plimbare printr-o padure plina cu jivine fioroase, mai ales noaptea.

sursa: http://www.scoala-de-psihologie.ro/