Ion Pribeagu - cel mai mare umorist roman, cititi cateva poezii, nu o sa regretati.

      

 Ion Pribeagu - cel mai mare umorist roman, cititi cateva poezii, nu o sa regretati.

O aventura galanta

Într-o searã, pe la zece,
N-a fost cald, dar nici prea rece,
Am avut o aventurã,
Nici cu Haike nici cu Surã,
O conitã delicioasã,
Nici urîtã, nici frumoasã,
Si-am intrat cu ea în vorbã,
Nici de Cosmos, nici de ciorbã.

Avea ochii ca doi astri,
Nici cãprui, dar nici albastri,
Gura dulce, zîmbitoare,
Nici prea micã, nici prea mare,
Sînii, douã rîndunele,
Nici prea mari, nici mititele,
Si vorbind cu ea în soaptã
Nici prostutã, nici desteaptã.

Ne-am plimbat vreo cinci minute,
Nici încet, dar nici prea iute,
Discutînd ca la Geneva,
Nici de-Adam si nici de Eva.
Si-am ajuns la ea acasã,
Nici prea’naltã, nici prea joasã,
Locuintã minunatã,
Nici murdarã, nici curatã.

Mi-a dat o cafea usoarã,
Nici prea dulce, nici amarã,
S-a început sã se dezbrace,
Nici încolo, nici încoace,
I-am sorbit formele toate,
Nici din fatã, nici din spate,
Pielea-i cu miros de nalbã,
Nici prea neagrã, nici prea albã.

Avea talia subtiricã,
Nici prea mare, nici prea micã,
Brate albe, voluptoase,
Nici subtiri, dar nici prea groase,
Niste-îmbrãtisãri divine,
Nici prea multe, nici putine,
S-o sofa cu dungi banale,
Nici prea tare, nici prea moale.

Cum o sãrutam prin beznã,
Nici pe nas si nici pe gleznã,
Bate cineva la use,
Nu-i nici unchi, dar nici mãtuse,
Ci bãrbat-su, Smil din piatã,
Nici cu cioc, nici cu mustatã,
Dar cu un baston de mire,
Nici prea gros, dar nici subtire.

Inimioara mea pustie,
Nu-i nici moartã, nu-i nici vie
Simt un fior care mã trece,
Nici prea cald, dar nici prea rece,
Si cînd mã rugam – Prea Sfinte,
N-am fost prost, dar nici cuminte,
Doamne, scoate-mã din ladã,
Nici în curte, nici în stradã,
Deodatã usa scapã,
Nici se sparge, nici se crapã,
Si stã Smil ca un sihastru,
Vãd nici verde, nici albastru.

- Ce cauti aici? – Mã întreabã,
Nici în pripã, nici în grabã,
I-am spus, fãrã sã-mi dau seama:
- Nici pe tata, nici pe mama!
Ci astept, în tot minutul,
Nici masina, nici serutul…
…Si au curs bastoane în mine,
Nici prea multe, nici putine!

Restul n-are importantã,
Nici spital, nici ambulantã,
Stiu c-am stat trei luni jumate,
Nici pe burtã, nici pe spate,
De atunci mi-e viata rozã,
Nici în versuri, nici în prozã,
Si astept o aventurã,
Ori cu Haike ori cu Surã.

Sursa: http://ionpribeagu.blogspot.com/2010/10/ion-pribeagu-poezii.html